Visu’ Cuiva. Zic.

•May 25, 2013 • 1 Comment

BE

•May 2, 2012 • 3 Comments

There is no remote control for life, you've got to get up and change it yourself

Random

•April 27, 2012 • 1 Comment

Ahhh n-am mai trecut d prea mult timp pe-aici. Imi e dor sa scriu, sa va scriu, sa imi scriu. Am o frumusete de masina de scris venita intr-o minunata zi ploioasa (I love rainy days more than I used to… you know, those kind of rainy days), pe care o sorb din priviri. Pana si laptopul sta mai mult pe pauza – imi arata filme, face cate un research for uni, some fashion updates for work… dar cam atat. E 1:00 a.m. Sunt in bucatarie. Fac clatite. Si I miss timpul pe care il pierdeam writing, desenand ganduri, pictand emotions. Cred ca incep sa grow up more and more si se vede. Se simte doar intr-un mod relativ ciudat. Astazi la uni ne-a atras atentia o profesoara ca all work and no play makes Jack a very dull boy. Cred ca aveam nevoie sa mi se arunce asta in fata. S-a pliat perfect peste starea mea inconstienta de spirit. I do need a better management of my time. Si Londra asta gloomy nu ajuta deloc. Always in a hurry, totul departe spre imprastiat. Sau poate doar imi doresc atat de mult sa merg inainte incat uit uneori sa ma mai si opresc. Si culmea… I have a lot to be happy for…

To be continued

De ce e cerul albastru

•December 3, 2011 • Leave a Comment

lucrurile au propriul lor ritm şi, de cele mai multe ori, se petrec exact atunci cînd au ele chef şi tu eşti mai puţin pregătit

Reckless love

•December 1, 2011 • Leave a Comment

Jude had bought the car in sorry shape from a roadie, a ‟65 Mustang, the GT fastback. He spent all of July and most of August in the barn, gutting the Mustang, pulling out parts that were rusted, burnt out, shot, dented, corroded, caked in oils and acids, and replacing them: HiPo block, authentic cranks and heads, transmission, clutch, springs, white pony seats — everything original except for the speakers and the stereo. He installed a bazooka bass in the trunk, affixed an XM radio antenna to the roof, and laid in a state-of-the-art digital sound system. He drenched himself in oil, banged knuckles, and bled into the transmission. It was a rough kind of courtship, and it suited him well.

 Around that time she had come to live with him.

She sat in the backseat with the dogs while he worked, her boots sticking out a missing window. She sang along with the songs she knew and talked baby talk to Bon and kept at Jude with her questions. She asked him if he was ever going to go bald (“I don‟t know”), because she‟d leave him if he did (“Can‟t blame you”), and if he‟d still think she was sexy if she shaved off all her hair (“No”), and if he‟d let her drive the Mustang when it was done (“Yes”), and if he‟d ever been in a fistfight (“Try to avoid them — hard to play guitar with a broken hand”), and why he never talked about his parents (to which he said nothing), and if he believed in fate (“No,” he said, but he was lying).

 Pictures skipped in his head, a series of vivid stills. She was in the backseat of the Mustang, naked on the white leather except for her cowboy boots and a feathered ten-gallon hat, peeking out at him from under the brim, eyes bright with mischief.

 He had gone into the house to get beer and had come back, and she was waiting in the rear of the Mustang in her boots and no more. He dropped the open beers and left them foaming in the dirt. In that moment nothing in the world seemed more important than her firm, twenty-six-year-old flesh, and her twenty-six-year-old sweat, and her laughter, and her teeth on his neck.

 Marybeth found a derelict Dodge Charger in a local auto graveyard, brought it home for three hundred dollars. Jude spent the next summer sweating in the yard with his shirt off, restoring it. He came in late each night, all of him tanned, except for the shiny silver scar down the center of his chest. Marybeth was always waiting just inside the door, with a glass of homemade lemonade. Sometimes they would trade a kiss that tasted of cold juice and motor oil.
They were her favorite kisses.


 “It will haunt you and startle you and stay with you,
and yes, visit you in your dreams…”

Stealing moments of happiness

•October 12, 2011 • Leave a Comment

Imi place sa-mi manjesc degetele cu ciocolata si sa ma apuc sa-ti umplu ridurile din jurul ochilor cu dulce. Masca mea te intinereste cu cel putin zece ani, iar gandul ca ai fost baiatul asta ma face sa rad. Tot ce esti tu acum a disparut lin precum cute trecute pe sub o masina fierbinte de calcat. Deschizi ochii zambind brusc. Mi-ai surprins gandurile soptite incurcat, intr-un limbaj mimic imbujorat. Fondantul s-a intarit si am ramas cu un mulaj al anilor trecuti prin tine. Il tin in mana si mi se-arata jucaus. De undeva din interior imi ceri o reactie, iar eu scap o sclipire de fericire in coltul buzelor. Pentru ca am in fata mea tot ce-a reusit sa adune viata ta pana acum. Si nu te-as vrea altfel! decat asa, aici si mai ales, numai acum.

*Je veux

•September 20, 2011 • Leave a Comment

Cand iti scoti sufletul si i-l pui in buzunar dimineata inainte sa plece din casa, umbli toata ziua ca o carcasa goala. Impersonala si fara nici un pic de originalitate. E mai bine sa iti tii inima acolo unde ii este locul, si sa stie ca il iubesti pentru toata viata dar ca il vrei numai pentru acum.

Se spune ca iubesti diferit in functie de varsta. Asa este. La 20 de ani lumea se termina la el/ea. E o tragedie fara sfarsit daca pleaca. La 30 iubesti mai cuminte, dar mai profund. E ca o dragoste subacvatica. Silentioasa, in slow motion, mai calma si mai matura. Tot tare doare pentru ca simti ca pierzi singura sursa care iti da oxygen sa respiri sub apa. Diferenta e ca suferinta nu mai este expusa atat de mult si maturitatea te ajuta sa treci zilele ducand in acelasi timp si povara singuratatii.

Am deci doar trei cerinte: par natural, dinti sanatosi si sa stie sa inoate. Si sub apa, nu doar sa o calce.

[Maiko Drink another down, Drink enough to drown, Still, I can taste your lips, At my fingertips, Your breath upon my skin, And the way we used to sin. ]

Scumpul meu, nu sunt
o amanta.
As putea,
dar de ce sa ma multumesc
cu ce-mi permit in loc sa caut ce vreau.
De ce as fi
eu aia care-ti alimenteaza vina fata de Ea,
care-ti trezeste fanteziile,
care-ti aduce aminte sa fii tandru?
cu Ea.
Te pot iubi, o zi, ce-i drept.
Hai, doua.
Pot trage de-o poveste,
oricum o leg si-o dezleg,
incat sa dureze o saptamana.
Pe tine te fac sa visezi mai mult.
Dar Eu nu-s facuta pentru asta.
Eu caut altceva.
Eu caut sa fiu Ea.
Da, recunosc, Ea mintita,
poate de unul ca tine.
Insa mintita bine.
Cea la care te intorci acasa
cu ochii atintiti si urechile plecate.
Cea care te mangaie
si-ti pune capul pe pieptul ei,
chiar daca citeste mult prea multe
in privirea ta.
Pentru ca de langa ea nu mai pleci.
Pentru ca oricate trec prin tine,
pe Ea o tii in bratele tale,
pe jumatatea ei de pat te trezesti,
cu Ea uiti de trecut, traiesti acum
si speri sa nu-i arati niciodata
irationalitatea ta masculina.
Pentru ca aia, aia o pastrezi
pentru mine. Iar eu
imi dau demisia, pentru ca stiu,
oriunde in alta parte voi castiga
mai mult decat acum. Si am
prea multe de dat ca sa ma opresc
aici. Chiar daca ar fi
doar o scurta oprire-ntr-o statie.
Chiar daca am putea
imparti o calatorie. Momentan
pot sa-mi cumpar
si singura un bilet.
Plec la drum intr-un vagon
doar pentru mine,
sorb privelistea si promit,
n-o sa ma mai gandesc la ce ai pierdut.

Partea mea logica imi impedica inima sa se duca la dracu’,
pentru ca s-a saturat sa se duca dupa ea si s-o aduca-napoi.

Iar cand lucrurile stau
asa, atarnate
indulgent de un candelabru,
simt nevoia
sa nu ma mai catar. Nu mai
e vorba de un El, sau de ceva
ce n-as putea avea. Nu-i
o poveste, e doar o zi
din viata mea… si tu,
tu nu trebuie sa stii nimic altceva.

*si Ea vrea un El care sa stie sa inoate fara jumatati de masura

P.S.: In Identitate e Ea, iar Ea o sa fie mereu (stii tu, aia pe care o iubeai cand nu stiai ca ea te iubeste frumos); din cuvinte, special pentru tine, tot Ea a conceput o Cealalta (i-a imbracat cuminte hainele), plasata la o distanta din ce in ce mai mare – exact asa cum te simti confortabil sa fie, fix cum i-ai cerut, fara furtuni in viata ta, fara fulgere si camasi. O lume linistita si pasnica, in care doar uneori bate un vant usor peste paginile unei carti

P.P.S.: nu-s adormita de tot – e 20 sept si nu-s in Ro sa iau gsp-ul cu albumul lui Guess Who :((

P.P.P.S.: la naiba, inca-s racita! dar pot si vreau sa ma duc sa dorm

 
%d bloggers like this: